Categorii
Seo

Stiinta din spatele motivului pentru care unii dintre noi suntem timizi

Stiinta din spatele motivului pentru care unii dintre noi suntem timizi

(Credit de imagine:

Getty Images

)

Pentru anumite persoane, amestecul la o petrecere sau vorbirea cu o camera aglomerata este chestia cosmarurilor. De ce unii dintre noi suntem conectati ca sa fim timizi?

T

Acest articol este adaptat din  De ce sunt timid ?, Un episod din CrowdScience prezentat de Datshiane Navanayagam si produs de Cathy Edwards. Pentru a asculta mai multe episoade din CrowdScience de la BBC World Service,  va rugam sa faceti clic aici. 

Ideea de a te amesteca la o petrecere iti trimite degetele reci de spaima care se strecoara pe coloana vertebrala? Sau gandul de a face o prezentare in fata unei camere pline de oameni te face sa te simti rau fizic?

Daca da, atunci nu esti singur.

Akindele Michael era un copil timid. Crescand in Nigeria, a petrecut mult timp in casa, la casa parintilor sai. Parintii lui, de altfel, nu sunt timizi. El crede ca educatia sa protejata este legata de timiditatea sa – dar are dreptate?

Partial, spune Thalia Eley, profesor de genetica comportamentala a dezvoltarii la Kings College London.

„Ne gandim la timiditate ca la o trasatura temperamentala, iar temperamentul este ca un precursor al personalitatii”, spune ea. „Cand copiii foarte mici incep sa se angajeze cu alti oameni, observati o variatie a modului in care se simt confortabil [vorbind cu un adult pe care nu-l cunosc”.

S-ar putea sa-ti placa si:

  • De ce ar trebui sa sarbatorim timiditatea
  • De ce sa fii singuratic ar putea fi bine pentru sanatatea ta
  • Cinci mituri despre singuratate

Ea spune ca doar aproximativ 30% din timiditate ca trasatura depinde de genetica, iar restul apare ca raspuns la mediu.

Array

Majoritatea a ceea ce stim despre genetica timiditatii provine din studii care compara timiditatea la gemenii identici – care sunt copii genetice perfecte unul cu celalalt – cu gemenii neidentici, care impartasesc doar aproximativ jumatate din aceleasi gene.

Pana la 70% din trasaturile de timiditate nu sunt genetice, ci in schimb o reactie la mediul nostru (Credit: Getty Images)

In ultimul deceniu, oamenii de stiinta precum Eley au inceput sa se uite la ADN in sine pentru a incerca sa gaseasca variante genetice care ar putea avea un efect asupra personalitatii si sanatatii mintale.

Fiecare varianta genetica individuala are doar un efect mic, dar cand te uiti la mii in combinatie, impactul incepe sa fie mai vizibil. Chiar si atunci, influenta genelor asupra timiditatii nu poate fi luata izolat.

„Nu vor fi una, zece sau chiar o suta de gene implicate, vor exista mii de gene”, spune Eley. „Deci, daca va ganditi la intregul genom pentru ambii parinti [ai unui copil], exista sute de mii de variante genetice relevante.”

Deci, mediul este aproape mai important pentru dezvoltarea acestui tip de trasaturi, spune ea. Si unul dintre lucrurile interesante despre genetica este ca ne determina sa extragem aspecte ale mediului care se potrivesc cu predispozitiile noastre reale.

De exemplu, un copil timid poate avea mai multe sanse sa se izoleze intr-un loc de joaca si sa priveasca pe ceilalti, mai degraba decat sa se angajeze. Acest lucru ii face apoi sa se simta mai confortabil cand sunt singuri, deoarece aceasta devine experienta lor comuna.

„Nu inseamna ca este una sau alta; sunt atat [genele, cat si mediul] si functioneaza impreuna ”, spune Eley.

„Este un sistem dinamic. Si din aceasta cauza, il poti schimba oricand prin terapii psihologice care te pot invata tehnici de a face fata. ”

Un copil timid poate avea mai multe sanse sa se izoleze intr-un loc de joaca – si sa se simta mai confortabil fiind singur (Credit: Getty Images)

Timiditatea este neaparat un lucru rau?

Chloe Foster, psiholog clinician la Centrul pentru tulburari de anxietate si traume din Londra, spune ca timiditatea in sine este destul de obisnuita si normala si nu provoaca probleme decat daca se dezvolta mai mult ca o anxietate sociala.

Foster spune ca persoanele pe care le trateaza cauta ajutor pentru ca „incep sa evite o multime de lucruri pe care trebuie sa le faca”. Este posibil sa nu poti vorbi cu oamenii la locul de munca, sa ai dificultati de socializare sau sa te afli intr-o situatie in care simt ca vor fi judecati sau evaluati de alte persoane.

Eley spune ca pot exista motive evolutive pentru ca oamenii sa dezvolte trasaturi timide de personalitate.

„A fost util sa ai oameni din grupul tau care erau plecati acolo sa exploreze si sa se angajeze in noi grupuri, dar a fost util si pentru persoanele care aveau mai mult risc de risc, [erau] mai constienti de amenintare si ar face o treaba mai buna protejand tinerii descendenti , de exemplu.”

Ea spune ca terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este cea mai eficienta terapie psihologica pentru persoanele cu timiditate si anxietate sociala. Aceasta terapie bazata pe dovezi functioneaza incercand sa va schimbe gandirea si tiparele de comportament.

Concentrarea pe oamenii din camera, mai degraba decat daca vorbesti corect, poate ajuta la calmarea nervilor vorbirii in public, spun expertii (Credit: Getty Images)

TCC va ajuta sa identificati aceste tipuri de ganduri negative, precum si sa va dati seama ca anumite comportamente pe care credem ca ne ajuta, cum ar fi repetarea a ceea ce veti spune in avans sau evitarea contactului vizual, ar putea sa ne faca sa ne simtim mai anxiosi social.

„Este adesea acel mic bataus critic care iti va aparea in minte inainte, in timpul si chiar dupa un eveniment social”, spune Foster.

Uneori problema este ca oamenii care se lupta cu ceva de genul vorbirii in public din cauza timiditatii isi stabilesc adesea standarde foarte inalte pentru modul in care ar trebui sa se comporte intr-o astfel de situatie, explica ea.

„Poate cred ca nu ar trebui sa se impiedice de cuvintele lor … sau ar trebui sa fie foarte, foarte interesante si ca toata lumea ar trebui sa fie complet nemiscata in ceea ce spun tot timpul.”

Daca sunt capabili sa amelioreze o parte din presiunea asupra lor, permitandu-si pauze scurte pentru a respira ar putea ajuta la ameliorarea unei anumite anxietati.

Un alt lucru care ar putea ajuta este sa incercati sa va concentrati extern pe ceea ce se intampla in jurul vostru, mai degraba decat intern pe modul in care anxietatea va face sa va simtiti fizic. Concentrarea pe public, mai degraba decat pe tine, te poate ajuta sa fii mai putin prins de faptul ca te impiedici de cuvintele tale.

De asemenea, ea sugereaza sa va provocati prin a fi mai deschisa la situatii noi. „Cu cat te poti implica mai mult in situatii sociale, cu atat vei deveni mai increzator”, spune ea. „Dar nu uitati sa abordati situatiile sociale intr-un mod nou.”

Aceasta inseamna schimbarea scriptului. Intrebati-va ce va temeti cel mai mult la situatiile sociale. Esti ingrijorat de a parea plictisitor? Sau ai ramas fara lucruri de spus? Cu cat stiti mai multe despre anxietatea voastra, cu atat puteti incepe sa o provocati.

Jessie Sun, doctoranda la Universitatea din California Davis, care cerceteaza psihologia personalitatii, subliniaza ca timiditatea si introversiunea nu sunt acelasi lucru.

Cultura occidentala pune un mare accent pe contactul vizual – dar nu orice alta cultura este la fel de confortabila cu acest lucru (Credit: Getty Images)

Ea explica faptul ca oamenii cred adesea ca introversia inseamna a fi introspectiv sau a avea un interes in explorarea gandurilor, dar pentru psihologi aceasta face parte dintr-o alta dimensiune a personalitatii denumita deschidere spre experienta.

Oamenii timizi sunt adesea introvertiti, dar ar putea fi si extrovertiti a caror anxietate se impiedica sa fie sociabili. Iar introvertitii timizi ar putea fi adepti social, dar prefera doar propria companie.

Sun spune ca „personalitatea este in mod constant unul dintre cei mai puternici predictori ai fericirii, iar extroversia are relatii deosebit de puternice cu bunastarea”.

„Oamenii care sunt extrovertiti tind sa experimenteze mai multe sentimente de entuziasm, entuziasm si bucurie, in timp ce oamenii care sunt introvertiti tind sa experimenteze aceste sentimente mai rar”, spune ea.

Dar ar putea introvertitii sa intre in acea bucurie si entuziasm – pur si simplu actionand extrovertit?

Sun si colegii ei au facut un experiment. Au cerut oamenilor sa actioneze extrovertit o saptamana intreaga – ceea ce este mult timp pentru cineva timid. „Le-am cerut sa actioneze indraznet, vorbaret, iesit, activ si asertiv cat mai mult posibil”, spune ea.

Au descoperit ca pentru persoanele care oricum erau destul de extrovertite, a actiona in mod constant extrovertit peste o saptamana inseamna ca au trait emotii mai pozitive si s-au simtit mai „autentici” – mai mult ca ei insisi.

Dar oamenii care erau mai introvertiti nu au experimentat la fel de mult din acea crestere a emotiilor pozitive. Si oamenii care erau introvertiti extremi s-au simtit de fapt mai obositi si au experimentat o emotie mai negativa.

Extroversii tind sa aiba sentimente mai bune de bunastare, dar cererea introvertitelor sa incerce sa „falsifice” o atitudine extrovertita ii poate lasa sa se simta epuizati (Credit: Getty Images)

„Cred ca lectia principala”, spune Sun, „este ca este prea mult sa ceri persoanelor introvertite sau foarte timide sa actioneze extrovertit cat pot pentru o saptamana intreaga [dar ar putea] sa considere ca actioneaza extrovertit in mai putine ocazii.”

Am vazut cum mediul nostru joaca un rol important in faptul ca suntem timizi sau nu – dar cultura ar putea afecta si cat de fericit esti daca esti un introvertit natural?

Se spune ca Statele Unite apreciaza comportamentul extrovertit si increzator in ceea ce priveste introversiunea, in timp ce studiile au constatat ca, in anumite parti din Asia, inclusiv Japonia si China, este mai de dorit sa fie linistit si rezervat.

Atitudinile fata de contactul vizual variaza, de asemenea, enorm de la o tara la alta. Kris Rugsaken, profesor pensionar de studii asiatice la Universitatea Ball State, spune ca „in timp ce contactul vizual bun este laudat si asteptat in Occident, este vazut ca un semn de lipsa de respect si provocare in alte culturi, inclusiv in Asia si Africa.

„Cu cat aceste grupuri au un contact vizual mai redus cu o persoana, cu atat se manifesta mai mult respect”.

In ciuda acestor diferente culturale, Sun spune ca cercetarea pare sa arate ca extrovertitii tind sa fie mai fericiti chiar si in tarile in care introversiunea este mai respectata, dar gradul de fericire este mai putin marcat in acele tari.

Asadar, in timp ce cercetarile sugereaza ca extrovertitii ajung sa fie mai fericiti oriunde s-ar afla in lume, a fi introvertit nu este neaparat negativ – mai mult decat a fi plecat este intotdeauna pozitiv.

„Nu va ganditi la introversiune ca la ceva de vindecat”, scrie Susan Cain in cartea sa Quiet: The Power of Introverts in a World that Can’t Stop Talking. „Nu exista nicio corelatie intre a fi cel mai bun vorbitor si a avea cele mai bune idei.” 

Alaturati-va mai mult de un milion de fani ai viitorului apreciindu-ne pe  Facebook sau urmariti-ne pe  Twitter  sau  Instagram .

Daca ti-a placut aceasta poveste,  inscrie-te la buletinul informativ saptamanal bbc.com , numit „Daca ai citit doar 6 lucruri in aceasta saptamana”. O selectie selectata de povesti de la BBC Future, Culture, Capital si Travel, livrate in casuta de e-mail in fiecare vineri.